Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Inflaţia şi preţurile

Rata inflaţiei din februarie a.c. s-a situat aproape de aşteptările pieţei înregistrînd un nivel de 1,5%, ceea ce poate avea un oarecare impact negativ asupra economiei în general. În pofida unor declaraţii oficiale ale BNM precum că “inflaţia din luna ianuarie curent este ceva separat şi nu poate fi privită ca o modificare a trendului sau începutul unui nou trend de creştere a inflaţiei” inflaţia totuşi şi-a continuat trendul de creştere. Prognozele noastre asupra inflaţiei se adeveresc, pînă la urmă.

Datele publicate recent de Biroul Naţional de Statistică (BNS) arată că indicele preţurilor de consum (IPC) a crescut cu 1,5% în luna februarie, pe fondul scumpirii gazelor, iar rata inflaţiei din ultimele 12 luni a urcat la cca 15%, reprezentînd un nivelul maxim din aproape doi ani. Inflaţia din februarie a fost similară celei din luna ianuarie, iar cumulativ pentru cele două luni acesta are valoare de 3%. Dinamica inflaţiei a fost influenţată cel mai mult de creşterea preţurilor la produsele alimentare — cu 2,4% (în particular la fructe, legume, carne etc.), urmată de creşterea preţurilor la tarifele pentru serviciile prestate populaţiei — cu 1,8% (în special pentru serviciile de apeduct şi canalizare, încălzire termică şi energie electrică ), iar preţurile la produsele nealimentare au crescut cu 0,5%. Menţionăm că ponderea înaltă a produselor alimentare la calcularea IPC (de 35%) face ca inflaţia să se menţină la cote înalte.

Ca urmare a scumpirii agenţilor energetici, serviciilor de întreţinere locativă şi alimentelor rata inflaţiei ar putea avea aceleaşi valori, sau chiar mai mari, şi pentru următoarele două luni. Dinamica actuală a “împins” recent banca centrală să urce dobînda de politică monetara cu 1 punct procentual, la 17%. Pentru luna martie-aprilie inflaţia ar putea depăşi 15% în valoare anuală, acesta fiind nivelul maxim al acestui an, pentru ca apoi să se tempereze, posibil sub 14% spre sfîrşitul anului. Totuşi, aceasta va depinde în mare parte de cum va fi anul agricol în 2008 şi de evoluţiile preţurilor la agenţii energetici importaţi de Republica Moldova.

Sectorul bancar

Comentarii asupra unor modificări recente la Legea instituţiilor financiare…

Recent Parlamentul a votat în prima lectură un set de amendamente legislative care stabilesc o cotă unică de 100 milioane lei (peste 9 milioane USD) a capitalului normativ total pentru băncile comerciale. Astfel, Banca Naţională a Moldovei va permite instituţiilor să desfăşoare activităţi financiare doar în cazul în care acestea vor dispune de un capital normativ total de 100 milioane lei. Amendamentele au fost operate în scopul racordării Legii cu privire la Banca Naţională şi a Legii instituţiilor financiare la standardele internaţionale în domeniul activităţii bancare, precum şi la prevederile altor acte legislative în vigoare. De fapt, principalul obiectiv pe care-l urmăreşte banca centrală prin majorarea capitalului normativ al băncilor comerciale este ralierea acestora la cerinţele şi standardele europene de specialitate. În plus, această măsură urmăreşte consolidarea şi fortificarea instituţiilor din cadrul sistemului bancar local.

Sînt cazuri cînd utilizarea acestui instrument de către banca centrală intervine în situaţii de potenţială criză sau instabilitate a sistemului. Respectiv, autoritatea monetara ar face acest lucru din 2 motive: ori să mărească credibilitatea sistemului sau să influenţeze nivelul de capitalizare a unor bănci locale care nu fac faţă rigorilor stabilite de BNM. Totuşi, o atare situaţie nu se atestă pe piaţa bancară locală. Majorarea cotei minime a capitalului normativ nu va afecta activitatea băncilor, deoarece potrivit statisticii de la sf. lui 2007 toate cele 16 instituţii bancare din Moldova au un capital normativ ce depăşeşte valoarea de 100 milioane lei.

În prezent activele totale ale sistemului bancar din Moldova se estimează la cca 33 miliarde lei^[1] (cca 2,8 miliarde USD) sau aproape 62% din PIB (2007). Aparent, acestea parcă ar fi suficiente daca s-ar raporta la populaţia ţării, numărul de clienţi şi în general dacă se are în vedere complexitatea economiei naţionale. Pe de alta parte, daca comparam acest indicator cu cele similare ale altor state din regiune, Moldova este practic la coada clasamentului Figura 1. Mai mult decît atît, activele sistemului bancar moldovenesc constituie doar 50% din activele Băncii Transilvania din România, instituţie care se poziţionează pe locul 4 în topul băncilor române după valoarea totală a activelor. Respectiv putem concluziona, că sistemul bancar local nu este suficient de capitalizat după cum se afirmă foarte frecvent.

Figura 1. Activele bancare în unele state europene, % din PIB (2007)

Sursa: BNM, BNR, ECB, EBRD, RST 2007

Finanţe publice

Sistemul de impozitare progresivă vs. cota unică de impozitare…

Foarte rar într-o economie se poate găsi acel optim fiscal, adică pe de o parte pe placul contribuabilului cel care plăteşte impozite, de cealaltă parte a statului, cel care le colectează. Cu alte cuvinte, ce sistem fiscal este mai bun, cel bazat pe impozitarea progresivă care există la noi sau cel al cotei unice de impozitare care este aplicat în mai multe state europene rămîne de văzut. Bugetul statului are o pondere de puţin peste 30% din PIB. În restul Europei, acest procent trece de 60%. Cel puţin deocamdată, politica fiscală nu a reuşit să crească ceea ce se cheamă bază de impozitare. În pofida unor declaraţii de acum doi ani şi ceva precum că Guvernul examinează perspectiva de a introduce cota unică de impozitare pe venitul persoanelor fizice, recent oficialii Ministrului Finanţelor au declarat că pledează pentru menţinerea actualului sistem de impozitare progresiva a veniturilor persoanelor fizice. Mai mult, sistemul de impozitare progresivă va fi menţinut şi pentru anii 2009–2011.

În unele ţări, inclusiv România, Estonia etc., aplicarea cotei unice de impozitare a arătat că veniturile au reuşit să acopere în mare parte cheltuielile bugetului general consolidat. Necesitatea implementării în Moldova a unui astfel de sistem fiscal ar rezulta nu din gradul înalt al fiscalităţii, el fiind unul mediu faţă de ţările din UE, ci mai degrabă din varietatea impozitelor existente, făcînd grea urmărirea şi prelevarea lor la diferitele bugete şi întreţinând un aparat administrativ destul de numeros. Aplicarea cotei unice este atractivă prin faptul că este simplă şi convenabilă datorită costurilor sale reduse. Pe de altă parte, implementarea acesteia ar putea duce la creşterea polarizării sociale, deoarece cei cu salarii şi venituri mici ar avea de suferit, pe când cei cu salarii mari ar avea de profitat.

Comerţul extern

Deficitul comercial — pe cod roşu…

Statisticile prezentate de BNS arată că deficitul comercial — decalajul dintre exporturi şi importuri — a crescut în ianuarie 2008 la toate categoriile de produse aflate în lista balanţei comerciale. În acelaşi timp, la puţinele categorii în care exporturile au fost mai mari decît importurile, excedentul a continuat să scadă, îndreptîndu-se practic spre deficit. Deficitul balanţei comerciale în ianuarie 2008 a constituit aproape 173 milioane USD, majorîndu-se faţă de perioada respectivă a anului 2007 (123,5 mil. dolari) cu cca 40%.

În ianuarie 2008 valoarea importurilor în Moldova a constituit peste 261 milioane USD, depăşind indicatorii din ianuarie trecut (197,2 mil. dolari) cu cca 33%. Importul din ţările CSI s-a majorat cu aproape 19%, iar cele din ţările Uniunii Europene au crescut cu peste 42%. Cel mai însemnat deficit al balanţei comerciale în ianuarie Moldova a înregistrat cu Rusia (-36,3 mil. USD), Ucraina (-25,5 mil. USD), România (-18,2 mil. USD), China (-13,4 mil. USD), Turcia (-13,2 mil. USD), Germania (-11,3 mil. USD).

Moneda

Leul la noi maxime în faţa dolarului…

Aprecierea leului faţă de dolarul american a atins nivelul anilor 1999–2000. Întărirea puternică a leului ar putea exercita în perioada următoare o presiune de calmare a inflaţiei chiar, compensînd eventualele creşteri de preţuri ale alimentelor sau a tarifelor pentru unele servicii prestate populaţiei. Totuşi, Banca Naţională nu este avantajată decît pe termen scurt de aprecierea cursului de schimb al leului, care este periculoasă, deoarece, deşi ajută la temperarea inflaţiei, stimulează creşterea deficitului extern. Dacă leul s-ar aprecia şi în continuare atît de puternic, deficitele externe ar spori mai mult (deoarece un leu tare favorizează importuri mai masive), respectiv ar apărea incertitudini privind durabilitatea creşterii economice care s-a înregistrat pînă acum. Nu mai vorbim de o posibilă inversare a tendinţei de acum, adică de depreciere care va afecta negativ datornicii în valută.

Importuri şi credite mai ieftine…

În cazul întăririi leului faţă de principalele monede de referinţă, piaţa locală riscă să fie şi mai mult invadată de bunuri importate. În acelaşi timp, Moldova “poate juca această carte” în propriul interes dacă se vor importa echipamente şi tehnologii ce vor permite modernizarea economiei cu costuri mai mici. Există, însă, şanse la fel de mari ca ieftinirea importurilor să fie mai puţin benefică pentru economia naţională: creşterea importurilor de bunuri de consum, mai ieftine sau mai bune din punct de vedere al calităţii decît produsele moldoveneşti, vor depărta clienţii de producătorii locali care şi aşa se află într-o situaţie nu tocmai bună. Pe fondul menţinerii aprecierii leului şi ratelor mai mici ale dobînzii pentru creditele în valută comparativ cu cele în lei, populaţia şi agenţii economici vor prefera acest tip de îndatorare, fără însă a se asigura în faţa riscului valutar. Ipotetic vorbind, în cazul unei eventuale deprecieri a monedei naţionale, aceştia se pot găsi în situaţia de a-şi vedea ratele crescînd cu acelaşi procent. totuşi, pînă la urmă leul se apreciază în condiţiile în care fundamentele economice nu justifică lucrul asta.

Piaţa muncii

Moldova rămîne ţara europeană cu cea mai ieftina forţă de muncă…

Un studiu realizat de Technology Forecasters Inc. relevă că Moldova are mîna de lucru cea mai ieftină dintre toate statele din Europa. Potrivit studiului, un muncitor moldovean calificat a cîştigat în 2006 cca 3.600 USD, comparativ cu peste 34.000 USD cu unul din Germania, ţara care are mîna de lucru cea mai scumpă din spaţiul European. Totodată, în 2006 costul mediu pe oră al unei unităţi de forţă de munca în UE (doar a celor 15) a fost de cca 25 euro, media celor 10 care au aderat ulterior a fost de cca 7 euro pe oră, pe cînd în Moldova acesta a fost de 0,6 euro pe oră. Mîna de lucru ieftină ar trebui, teoretic, să ne facă mai atractivi pentru companiile internaţionale, totuşi deocamdată acestea nu prea ne invadează piaţa.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet