Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Situaţia socioeconomică în perioada 1–15 iunie 2009

Macroeconomie

Anul 2009 — cea mai mare recesiune economică din istoria Moldovei?..

Recent, BNS a publicat date privind dinamica PIB-ului pentru T1’2009 unde acesta înregistrat o scădere de cca 7% .În tot cazul, dacă tendinţele economice vor fi similare pentru următoare perioadă (inclusiv şi pentru sfîrşitul acestui an) sau cel puţin se vor situa în aceiaşi albie ca şi pentru trimestru unu, atunci cu certitudine că 2009 va fi anul cu cea mai adîncă recesiune economică de după 1991 încoace. O diminuare aproape similară a Produsului Intern Brut (de 6,5% a fost înregistrată în 1998, anul defoltului financiar din Rusia, care a lovit puternic şi Republica Moldova. Practic toţi indicatorii economici, excepţie fiind agricultura (+3%), au înregistrat scăderi semnificative, aceştia fiind influenţaţi în particular din doua motive. Primul este scăderea cererii de consum interne, atît a consumului privat, cit şi a celui public (guvernamental), iar cel de-al doilea motiv: scăderea dramatică a cererii pentru produsele de export ale Republica Moldova, or comerţul exterior al ţării constituie peste 140% din PIB.

Cel mai mare impact asupra PIB-ului l-a avut recesiunea din industrie, de minus 24%. Însă cea mai mare contribuţie, bineînţeles în termeni negativi, a avut-o căderea dramatică a sectorului construcţiilor cu peste (-30%). Totuşi, este cert faptul că nu există nici o legătură dintre criza economică şi criza politică prin care trece acum Republica Moldova, după cum au mai spus şi alţi economişti, întrucît criza economică a început cu mult mai devreme decît cea politică. Poate că scăderea nu ar fi fost atît de puternică dacă autorităţile interveneau cu nişte măsuri la timp şi nu erau preocupate de alte probleme decît cele economice.

Totodată, la începutul lunii iunie a.c. raportul grupului britanic EIU descrie o situaţie şi mai dură faţă de Moldova decît cel din martie a.c., mai ales că acesta reflectă efectele evenimentelor din aprilie, în particular asupra tendinţelor economice şi sociale din ţară. Situaţia prezentată în raport este practic similară cu cea publicată recent de BNS. Majoritatea indicatorilor economici fiind în declin, pe fonul diminuării consumului atît importurile, cît şi exporturile au scăzut dramatic, respectiv încasările la buget sînt comparabil mai mici; remitenţele au scăzut puternic, sectorul productiv, care şi aşa este într-o situaţie extrem de dificilă, mai este “strîns între uşe” de tendinţele de apreciere a leului faţa de dolar, fapt care îngreunează şi mai mult promovarea produselor pe pieţele externe, iar datoria externă şi cea internă, prima mai ales pe seama îndatorării sectorului privat, au crescut simţitor — situaţie care pune în pericol o eventuală incapacitate de plată a ţării pe plan extern.

Inflaţia şi preţurile

Inflaţia deocamdată nu este o problemă…

În luna mai, faţă de aprilie a.c., a fost înregistrată o rată a inflaţiei de 0,2%, însă pentru primele 5 luni ale anului rata inflaţiei este de (-1,5%) de fapt fiind înregistrată o deflaţie (Figura 1). Aparent, inflaţia nu arată să dea mare bătaie de cap, mai ales că pentru primele cinci luni ale anului avem chiar deflaţie, explicaţia este simplă — consumul a diminuat puternic, respectiv o creştere de preţuri nu a fost înregistrată. Însă satisfacţia preţurilor în scădere rămîne a fi doar pe termen scurt, pe cînd pe termen lung aceasta se poate transforma în nemulţumire, pentru că în condiţiile deflaţiei prelungite, întreprinderile îşi reduc/stopează producţia sau chiar devin insolvabile şi/sau se lichidează.

Acest fapt, amplificat de scăderea veniturilor populaţiei în Moldova, conduce la diminuarea veniturilor la bugetul public naţional (de stat, asigurărilor sociale şi medicale) şi veniturilor salariale ale populaţiei. Mai mult, cca 70% din veniturile bugetului de stat pentru anii cel puţin 2007–2008 au reprezentat taxele vamale. Importurile au scăzut în T1’09 cu peste 28%, la fel şi taxele vamale. În consecinţă, au de suferit toţi: angajaţii din sectorul privat şi cel public, pensionarii, invalizii, studenţii şi chiar întreprinderile, care furnizează statului bunuri/lucrări/servicii. Scad sau chiar încetează investiţiile publice în drumuri, reparaţii curente şi capitale, construcţii, echipamente etc.

Figura 1. Dinamica principalilor indicatori economici, valori anuale în %

Creşterea PIB-ului şi inflaţia

Sursa: BNS

Finanţele publice

Bineînţeles ca principala provocare pentru guvern în următoarele luni va fi revizuirea sau chiar reducerea cheltuielilor publice şi a datoriei statului într-un moment în care populaţia este supărată din cauza disparităţilor sociale fiind stresată şi de efectele crizei economice. Statului îi va fi extrem de dificil să facă faţă obligaţiilor sociale. Se ştie bine că şomajul este în plină ascensiune (fapt care acţionează direct asupra bugetului), apariţia unor semnale din sectorul bancar a generat retrageri importante ale economiilor populaţiei — şi există pericolul că sistemul financiar să se confrunte cu o criză de lichidităţi — în pofida declaraţiilor autorităţilor, deficitele externe sînt în creştere, iar acestea după cum se ştie se finanţează foarte scump, Moldova fiind între “suspecţii de serviciu” privind nesustenabilitatea deficitelor. Deja încasările bugetare pe primele 3 luni dau dreptate celor care au subliniat premise nerealiste în elaborarea bugetului public din acest an ca şi neîndeplinirea ţintei de deficit de 1–1,5%% din PIB, mai ales că efectele crizei nu s-a simţit încă pe deplin.

Sectorul bancar

Modificări legislative…

Pînă a fi dizolvat, Parlamentul a aprobat modificări la Legea Instituţiilor financiare şi Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice. Aparent, modificări propuse sunt bune în sine şi binevenite, fapt pentru care ar pune pe gînduri majoritatea actorilor bancari din ţară să fie extrem de prudenţi atunci cînd contractează credite sau se aventurează în proiecte investiţionale riscante care potenţial pun în pericol activele băncii (respectiv şi pasivele — constituite implicit din economiile populaţiei), decizii care deseori sînt luate cu bună ştiinţă fără a se recurge la o cercetare amplă de piaţa sau de la caz la caz.

Interesantă abordare se face prin introducerea unui capitol nou şi anume “Capitolul VI(1). Lichidarea silită a băncii”. Cu toate că se creează impresia că instituirea acestui capitol ar veni în contradicţie cu prevederile organice stipulate în Legea insolvabilităţii. Mai mult ca atît, articolul 38(1) din acest capitol prevede numirea unui lichidator în numele unei persoane fizice — conform căreia acesta urmează să aplice juridic toate masurile de lichidare a instituţiei şi gestionare a activelor acesteia. Iarăşi, la prima vedere pare a fi instrument care ar elimina orice interese corporative sau de clan, pe de altă parte este foarte dificil de presupus cum vor fi interpretate acestea şi nu există nici o siguranţă ca o persoane fizică să nu facă jocul de grup sau să apere nişte interese corporative, în pofida faptul că noile modificări stipulează expres incompatibilitatea celor descrise cu atribuţiile lichidatorului

Totuşi, modificarea de urgenţă a legii instituţiilor financiare şi a legii privind garantarea depozitelor persoanelor fizice, precum şi sporirea puterii de intervenţie a statului este un semn clar că situaţia pare să se agraveze de tot, nu numai în sectorul bancar.

2–31 mai 2009 16–30 iunie 2009