Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
|
|
e-journal #111 |
Preţurile la produsele alimentare şi combustibili pe pieţele externe au crescut vertiginos în 2007. Instrumentele şi pârghiile utilizate de BNM în stăvilirea inflaţiei si-au atins parţial rezultatul. Totuşi, creşterea preţului petrolului şi la cel al grîului pe pieţele internaţionale sînt în mare parte şocuri exogene cu care nicio bancă centrală nu prea se poate lupta. Acestea au contribuit la creşterea inflaţiei alături de seceta şi de majorarea preţurilor administrate locale. Influenţele creşterii inflaţiei în ultima parte a anului trecut au şi vor avea efecte şi pentru acest an.
Scumpirile şi potenţialele revendicări salariale din partea sindicatelor şi patronatelor ar putea duce la o eventuală criză socială. Chiar dacă, deocamdată, sîntem doar în faza de “cod galben” privind scumpirile majorităţii produselor de baza, sindicatele au reluat — unele, în forţă — presiunile pentru creşterea salariilor. Cedarea în faţa acestora poate aduce, într-adevăr, venituri ceva mai mari pentru anumite categorii de angajaţi, dar spirala preţuri-salarii poate împinge economia pe o pantă de recesiune. Presiunile inflaţioniste din ultima perioadă au afectat dinamica salariului real (Figura 1).
La sfîrşitul lunii ianuarie s-a mai adăugat un motiv serios pentru creşterea preţurilor: scumpirea gazelor naturale şi energiei electrice furnizate consumatorilor privaţi. Pe lîngă toate acestea, agenda publică s-a umplut cu avertismente din partea unor producători, potrivit cărora majorarea preţurilor va fi inevitabila, inflamînd astfel previziunile Guvernului. Efectul: s-a creat aproape natural necesitatea ca şi salariile să crească cel puţin pe măsura preţurilor. Dar asta va însemna un plus de cheltuială de la buget, iar acest plus, necompensat de o creştere a veniturilor, dezechilibrează şi mai rău parametrii economiei. Fapt care poate atrage note proaste din partea experţilor şi evaluatorilor străini şi, în consecinţă, o reducere a încrederii investitorilor în economia locală.
Considerăm că inflaţia anuală se va accentua pînă la peste 10% în prima jumătate a acestui an, pentru ca apoi să se tempereze în al doilea semestru, bineînţeles că în condiţiile unui an agricol “normal”, ajungînd la între 10–11% în decembrie. Există, însă, şi factori care ar putea împiedica reintrarea pe o traiectorie descendentă a inflaţiei cum ar fi majorările salariale, o execuţie bugetară “mai lejeră” — asta dincolo de instrumentele “revoluţiei fiscale” intrate in vigoare la începutul acestui an, şi scumpirea în continuare a petrolului.
Figura 1. Dinamica principalilor indicatori economici, valori anuale în %
Sursa: Rapoarte BNM şi BNS.
Măsurile luate direct şi indirect de BNM pentru atenuarea expectaţiilor inflaţioniste anul trecut ar putea avea ca efect scumpirea împrumuturilor Nu se exclude faptul că creditele se vor scumpi, în perioada următoare, atît prin metodele luate în mod direct de banca centrală, cît şi pe fondul unei lichidităţi mai restrînse pe piaţă, în încercarea de a limita viteza de creştere a creditelor. Această tendinţă s-a observat deja în politica de creditare a mai multor bănci locale. În plus, BNM şi-a accelerat de la începutul acestui an intervenţiile pe piaţa monetară, “înghiţînd” excesul de lichiditate şi menţinînd, astfel, dobînzile bancare la un nivel apropiat de dobînda cheie (16%). Pe de altă parte, mai mulţi analişti se arată că majorarea dobînzilor, în condiţiile actuale de pe piaţă, este inevitabilă.
În prezent, randamentul mediu pentru un depozit clasic constituit pe 12 luni la o bancă din ţară este ceva mai mare de 4%. Însă după scăderea ratei inflaţiei şi a unor eventuale comisioane, clienţii deseori sesizează ca nu rămîn cu nimic. Cu alte cuvinte, randamentul real este unul negativ, adică dobînda plătită de bancă nu oferă protecţie împotriva inflaţiei, mai ales că aceasta este încă destul de mare. Dobînzile la depozite ar trebui să fie peste nivelul dobînzii de bază a BNM., adică de 16%. Acesta ar fi nivelul pe care ar putea fi considerat echitabil, ţinînd cont de raportul dintre cererea şi oferta de pe piaţă, rata inflaţiei şi condiţiile impuse de către banca centrală.
În masura în care depozitele nu se dovedesc a fi o investiţie deosebită, randamentele ridicate pot aduce titlurile de stat (HVS). Problema constă însă în faptul că accesul populaţiei la acestea este destul de greoi. Totuşi, acum este momentul pentru băncile mici şi mijlocii să se afirme. O parte din acestea oferă deja dobînzi mai mari decît nivelul mediu de pe piaţă, cîstigînd astfel teren în faţa altor instituţii financiar-bancare. Or, în această situaţie, competiţia s-ar accelera, pentru ca nicio bancă nu ar fi de acord să-şi piardă clienţii şi ar fi obligată să majoreze, la rîndul ei, dobînzile.
Figura 2. Clasamentul băncilor potrivit gradului de rentabilitate a capitalului, ROE în %
În anul 2007, exportul de mărfuri din Republica Moldova a fost estimat la cca 1,34 miliarde USD fiind în creştere cu 27% comparativ cu anul 2006. În anul trecut, livrările de mărfuri autohtone către ţările Uniunii Europene au sporit cu peste 26%, iar către ţările CSI — cu aproape 30%. Principalele ţări-partenere Moldovei la export, pe parcursul anului 2007, au fost Federaţia Rusă, România, Ucraina, Italia, Germania, Belarus, Polonia, Kazahstan, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Peste 83% din totalul exporturilor moldoveneşti le-au constituit materiale textile şi articole din acestea, maşini şi aparate, echipamente electrice, produse minerale, produse vegetale, încălţăminte, alte tipuri de mărfuri.
În acelaşi timp, importurile s-au cifrat la aproape 3,69 miliarde USD şi au fost în creştere cu 37% în comparaţie cu anul precedent. Importurile din ţările UE, în perioada de referinţă, s-au majorat cu 38%, iar cele din statele CSI — cu aproximativ 31%. În acest sens, creşteri considerabile s-au înregistrat la mijloace şi materiale de transport, produse alimentare, băuturi şi tutun, materiale plastice, produse farmaceutice, detergenţi ş.a. Decalajul considerabil în evoluţia exporturilor şi a importurilor a determinat acumularea, în anul 2007, a unui deficit comercial în valoare de peste 2,3 miliarde USD sau cu 43% mai mare faţă de cel înregistrat în anul 2006.
Pentru 2007 salariul mediu nominal pe economie a constituit (întreprinderile cu numărul de salariaţi 20 şi mai multe persoane) a constituit 2063 lei (cca 170 USD) şi a crescut faţă de 2006 s-a mărit faţă de perioada similară a anului precedent cu 22%. Totuşi, presiunile inflaţioniste din 2007 au influenţat negativ dinamica salariului real care a crescut în medie cu doar 8%. În sfera bugetară salariul mediu a constituit 1625 lei (130 USD), în sectorul real al economiei — 2292 lei (182 USD). Remunerarea medie a unui salariat în luna decembrie 2007 a fost de 2630 lei, cu 20% mai mult faţă de decembrie 2006. În sfera bugetară salariul mediu a constituit 1832 lei, în sectorul real — 3054 lei.
2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 |