Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Situaţia socioeconomică în perioada 19 ianuarie – 1 februarie 2009

Sectorul bancar

Banca centrală reduce dobînzile…

Luna trecută Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei a redus cu 1,5% pînă la 12,5% rata dobînzii de bază. Este a patra micşorare în ultima perioadă. Măsura luată de BNM ar putea avea ca efect reducerea dobânzilor la credite, însă aceasta va putea fi în funcţie de cum băncile comerciale vor opera modificări în politica lor de creditare. Totuşi, o reducere de doar 0,5–1% (mai ales în actualele condiţii de piaţă) ar avea un efect nul practic. Potenţiale reduceri ale dobînzii de politică monetară pe viitor vor depinde în mare măsură de dinamica şi evoluţia inflaţiei, de conjunctura financiară şi economică din ţară şi nu în ultimul rînd de ceea ce se întîmplă şi se va întîmpla în afara ţării (în particular pe pieţele regionale).

Pe de altă parte, decizia într-un fel surprinzătoare a BNM sugerează că instituţia financiară subestimează într-un fel riscul preţurilor viitoare. Solicitările de creşteri salariale şi accelerarea investiţiilor vor accentua inflaţia. Aceasta este joasă, dar este greu de crezut că se va menţine pe acelaşi ritm al dezinflaţiei. Probabil că banca centrală încearcă, de fapt, să urmărească două obiective antagoniste: atingerea ţintei de inflaţie şi împiedicarea unei întăriri prea accentuate a leului. Potrivit economiştilor, reducerea dobînzii de bază va determina deprecierea monedei naţionale.

Realităţi regionale…

Nivelul maxim al ratei de bază a fost stabilit în luna mai 2008 în mărime de 18,5%, decizia BNM fiind impusă de creşterea inflaţiei ce atinsese o rată anualizată de 16,9%. Din septembrie 2008, cînd inflaţia s-a redus semnificativ, BNM a operat mai multe reduceri a ratei, pînă la 12,5% în prezent. Spre exemplu, În Ucraina rata dobînzii de bază sau rata de refinanţare a fost redusă pînă la 7% în decembrie 2008, în speranţa că astfel va fi stimulată creditarea la preţuri mai joase şi respectiv creşterea economică. Rata de refinanţare în România este de 10,25%. Federaţia Rusă a majorat rata de refinanţare de la 12% la 13% pentru a face mai atractivă piaţa de capital şi a opri refluxul de capital din ţară.

Sistemul bancar moldovenesc se “ţine tare”…

Potrivit publicaţiei The Banker Republica Moldova ocupă locul cinci în lume la Indicele Mondial de Sănătate Financiară 2009. Conform acestuia Moldova are nivele foarte joase de datorii (736 USD pe cap de locuitor, în comparaţie cu Marea Britanie 171 000 USD pe cap de locuitor), în schimb băncile moldoveneşti prezintă un raport mare dintre capital şi active de peste 17% şi nivele joase de acordare a împrumuturilor.

Instituţiile bancare din Moldova şi-au extins împrumuturile la doar 35% din PIB, în comparaţie cu SUA, unde împrumuturile băncilor locale a atins 230% din PIB. Moldova achită doar 2,8% din veniturile sectorului public pentru deservirea datoriei Guvernului, iar Italia, de exemplu, cheltuieşte cca 12% din veniturile guvernului pentru achitarea dobînzii.

Indicele Mondial de Sănătate Financiară 2009 realizat de publicaţia The Banker include 184 de ţări, cu 25 indicatori de sănătate financiară şi economică. Conform noului model de risc financiar al publicaţiei The Banker, Moldova, Chile, Bolivia şi Peru riscă să fie afectate în măsură mai mică de prezenta criză financiară, în comparaţie cu SUA, Marea Britanie sau Japonia.

Piaţa muncii

Guvernul “nu s-a ţinut” de promisiuni…

Potrivit datelor BNS salariul mediu lunar al unui lucrător din economia naţională în ianuarie-decembrie 2008 a constituit 2529 lei (244 USD). Guvernul nu a reuşit să facă faţă promisiunilor din 2005 precum că la începutul anului 2009 salariul mediu pe economie va constitui echivalentul 300 de dolari. Din păcate asta nu a fost să fie. Probabil că din mai multe motive, inclusiv cele din exterior, cît şi a sectorului productiv care pe parcursul anului 2008 nu a avut parte de situaţia cea mai bună. Iar asta in mod normal s-a reflectat şi în acumulările la buget, fapt pentru care nu s-au operat majorări repetate de salarii. Cu toate acestea, salariile au crescut în medie cu cca 22% pentru majoritatea ramurilor din economie.

Despre puterea de cumpărare…

Bineînţeles că trebuie să facem o distincţie între salariul nominal şi cel real. Că de fapt au crescut salariile nominale nu şi cele reale. Deoarece salariul real pe care l-au simţit cetăţenii în buzunare, şi care este raportul dintre salariul nominal la IPC, a crescut cu doar 7–8%, acesta fiind subţiat de rata inflaţiei, de efectele crizei economice etc. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare a populaţiei în 2008 a fost mai mică decît în 2007 şi departe de realităţile pieţei. Spre exemplu, puterea de cumpărare a salariu med. de 2500 lei este de două ori mai mică decît ceea ce-şi putea permitea un cetăţean în 2004–2005. In plus, acestea mai sunt erodate şi de întărirea constantă a leului faţă de principale monede de referinţă. Mai mult decît atît, de pe urma aprecierii cei mai afectaţi sunt cei care primesc bani din afară urmare a raportului de schimb.

Situaţia în profil ramural…

Salariile pe care la primesc angajaţii din agricultură sau cei din învăţămîntul de cultură generală spre exemplu, sînt ceva mai mari decît minimul de existenţă care este în jur de 1300 lei. Salariul mediu plătit în agricultură abia atinge jumătate 60% din media pe economie. În plus, potrivit statisticii oficiale numărul de angajaţi în acest sector scade continuu: în cele 9 luni ale anului 2008 personalul angajat în agricultură a scăzut cu 10%. În acest sector a început un reflux puternic de personal care caută ocupaţii în alte sectoare, încearcă să deschidă mici afaceri sau evaluează posibilităţile de emigrare.

Totodată, în cadrul sistemului bugetar salariile din anumite ramuri sînt cu mult mai mari decît cele din alte ramuri. În particular, salariul mediu din sfera administraţiei publice este practic de două ori mai mare decît salariul primit de un învăţător din învăţământul de cultură generală sau de un medic, iar urmările acestei situaţii sunt tot mai vizibile şi se manifestă prin degradarea învăţămîntului, lipsa profesorilor sau emigrarea acestora.

Situaţia în profil regional…

În plus, statistica ar trebui să fie foarte precaută atunci cînd dă asemenea cifre, mai ales că avem în ţară circumstanţe diferite şi dimensiuni salariale foarte diferite. La utilizarea indicatorului “salariul mediu” trebuie de ţinut cont de faptul că relevanţa lui este redusă din cauza polarizării regional-economice. Spre exemplu, în 2008 salariul mediu plătit în municipiul Chişinău depăşea cu 40% salariul mediu plătit în ţară, iar în Bălţi — cu 25%. Zone cu totul defavorizate din punct de vedere a veniturilor salariale (şi, implicit, defavorizate în termeni general-economici) sînt raionale Teleneşti, Râşcani, Leova, Şoldăneşti şi Briceni, unde salariul plătit a fost chiar sub 60% din media naţională.

Comparaţii regionale…

Salariul mediu în sectorul bugetar românesc, potrivit Institutului Naţional de Statistică, este în prezent de peste 1.000 de lei româneşti, sau aproximativ 400 USD. În Ucraina salariu mediu în sectorul bugetar este de peste 300 USD. Decalajele sunt şi mai mari dacă am compara cotele salariale cu cele din statele Baltice. Spre exemplu, în 2008 salariul mediu pe economie în Ţările Baltice a constituit ceva mai mult de 850 USD, fiind de 5 ori mai mare decît cel din Republica Moldova. Deci şi puterea de cumpărare a unui estonian, lituanian sau leton este cu mult mai mare decît a unui moldovean. Aş recurge la o simplă comparaţie, în Moldova cu un salariu mediu poţi cumpăra cca 32 kg de carne de porc (4 USD/kg), pe cînd în Estonia cu un salariu mediu, salariu care echivalează cu 680 USD poţi cumpăra 170 kg carne de porc, preţurile fiind în general aceleaşi.

Consecinţe asupra bugetarilor…

Salariale şi aşa mici care sînt vor fi afectate în primul rînd de creşterea preţurilor de consum sau a inflaţiei. Persoanele cu venituri mici şi medii vor resimţi în mod prioritar salturile inflaţioniste din acest an, generate de scumpirea agenţilor energetici (electricitate, gaze naturale). De asemenea, scumpirea acestora va crea premise economice si psihologice pentru creşterea preţurilor la majoritatea produselor alimentare şi nealimentare.