Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Sectorul real

Politici structurale — “carul pare să o i-a din loc”…

Ministerul Economiei a elaborat Planul de eliminare a constrîngerilor asupra mediului de afaceri, care a fost expus dezbaterilor unei şedinţe a Grupului de lucru pentru reglementarea activităţii de întrerprinzător. Planul a fost conceput şi elaborat, de către experţii Ministerului Economiei, drept urmare a unei analize minuţioase a multitudinii de constrîngeri şi probleme cu care se confruntă mediul de afaceri autohton. Respectiv, au fost reglementate un şir de propuneri concrete privind îmbunătăţirea mediului de afaceri în 15 domenii precum ar fi: construcţiile, iniţierea afacerii, licenţierea, siguranţa produselor alimentare, reglementarea de stat a preţurilor, transporturile etc.

În plan sînt indicate şi schimbările legislative ce se impun a fi efectuate întru eliminarea dublării controalelor în construcţii iar în domeniul licenţierii a fost propusă să fie revizuită lista genurilor de activitate licenţiate. La exportul de vinuri îmbuteliate a fost recomandată eliminarea din legislaţie a aşa-numitului act permisiv obligatoriu cum este “marca comercială de stat”. De asemenea a fost propusă liberalizarea în domeniul exportului metalelor feroase şi neferoase. În domeniul fiscal este propusă reducerea cotei TVA, precum şi optimizarea procedurilor de restituire a TVA la export. Acţiunile prevăzute în plan sînt preconizate pentru sfîrşitul anului 2009- anul 2010. Planul de eliminare a constrîngerilor asupra mediului de afaceri va fi prezentat Guvernului în perioada imediat următoare.

Sectorul agricol

Cenuşăreasa economiei naţionale…

Fără îndoială că seceta din acest an şi efectele crizei economice au influenţat negativ producţia agricolă, sector care în primăvara era speranţa economiei în acest an de recesiune. Recesiune care la rîndul a influenţat negativ cererea de produse agricole atît pe intern, cît şi în exterior. Practic, în egală măsură au fost afectate ambele ramuri, adică fitotehnia şi zootehnia . Totuşi, dacă producţia din fitotehnie la toţi indicatorii a fost negativă, apoi cea din zootehnie, în particular producţia de carne, industria cărnii care a avut o creştere de cca 14% şi cea de producerea a laptelui de cca 1%, au fost principalele sectoare care au temperat într-un fel recesiunea din agricultura, dar care tot în minus a fost pentru aceasta perioadă (peste -10%).

Actuala guvernare şi-a reiterat suportul masiv pentru susţinerea producătorilor agricoli, însă prea puţine masuri “revoluţionare” am găsit în actualul program de guvernare pentru sectorul agro-industrial^[1]. Principalele obiective ale acestuia cum ar fi asigurarea securităţii alimentare a ţării, armonizarea sistemului naţional de standarde sau eficientizarea sistemului de subvenţionare a agriculturii în mare parte figurau şi pe agenda de lucru a vechiului guvern.

Bineînţeles, sînt stipulate acţiuni care merită atenţia ca de exemplu eliminarea barierelor interne (specificat a tuturor barierelor) la exportul produselor agricole; sau susţinerea accesului producătorilor agricoli la proiectele investiţionale finanţate din fondurile europene, prin asigurarea de la bugetul de stat a sumelor necesare cofinanţării asta e de fapt una din acţiuni care merită atenţia; extinderea accesului la servicii de irigare (se cunoaşte deja că Fondul Provocările Mileniului va acorda asistenta financiară nerambursabilă de peste 100 milioane USD pentru reabilitarea unor sisteme centrale de irigare); sau liberalizarea şi dezvoltarea pieţei funciare (cu toate că nu este de fapt specificat in program daca li se vor permite si străinilor sa cumpere terenuri agricole).

Deocamdată este cam dificil să spunem că avem suficiente capacităţi intelectuale, financiare, manageriale la nivel de stat pentru impulsionarea şi promovarea unei restructurări rapide a sectorului agricol. Agricultura noastră deja, mai bine de un deceniu, este într-o perioadă de agonie. Aceasta demonstrează că statul, cel puţin pînă acum, nu a avut o viziune clară asupra faptului cum ar trebui să arate agricultura peste 15–20 ani. Acesta nu trebuie să intervină cu indicaţii şi control asupra recoltelor aşa cum o a făcut-o pînă acum. Trebuie să aibă alte genuri şi formele de intervenţie.

Acesta ar trebui să se preocupe de dezvoltarea infrastructurii de care are nevoie agricultura — irigaţia, toate obiectivele pentru stocare, depozitare, prelucrare, comercializare, accesul la informaţii, stimularea cooperării producătorilor agricoli, pentru a putea colecta volume mai mari de producţie, pentru a comercializa, exporta producţia sa în mod independent. În plus, Guvernul ar trebui să se gîndească la dezvoltarea sistemului de compensare a riscurilor în agricultură.

Comerţul extern

Exporturile au înregistrat cel mai jos nivel de pînă acum…

Exporturile pentru primele 9 luni au intrat în statistică cu un minus de cca 37%. Este de fapt cel mai jos nivel de pînă acum pe fondul instalării recesiunii în ţările din Europa, principalii noştri parteneri comerciali (exporturile moldoveneşti sînt orientate în măsură de peste 52% către ţările Europei Centrale şi de Vest). Acel ritm de creştere a exporturilor care a fost prognozat pentru anul curent de 19–20%, a fost unul foarte optimist. Şi probabil ca valoarea exporturilor pentru 2009–2010 va stagna la un nivel de 1,6–1,7 miliarde USD. Fără îndoială că reducerea cererii şi a ofertei, atît interne, cît şi externe, pentru export şi a creditării comerţului exterior, neachitările reciproce pentru loturile de marfă livrate au influenţat la rîndul căderea exporturilor.

Probabil că autorităţile ar trebui să se gîndească asupra structurii şi diversificării exporturilor. Datele statistice arată că ponderea cea mai mare în exporturile moldoveneşti o deţin textilele si articolele din acestea, peste 20%. Mai mult, o buna parte din textile sînt materiale prelucrate şi nu produse gata, care în terminologia economică acestea se mai numesc produse în lohn. Finalmente, ponderea mare a mărfurilor livrate în lohn în total exporturi relevă calitatea proastă a exporturilor moldoveneşti.

În plus, o parte importanta la export o mai au produsele alimentare, vinurile şi divinurile. Deci mărfuri cu o valoare adăugata scăzută. Dar asta este realitatea pînă la urmă şi nu poate fi altfel cînd structura economiei aşa a fost gîndită. Spre exemplu, în sectorul agricol este antrenată cca 40% din forţa de muncă economic activă, pe cînd ponderea agriculturii la formarea PIB variază între 18–20%. Mai mult, rentabilitatea în agricultură este mai mult dependentă de condiţiile climaterice decît de politicile statului în acest sector.

Probabil că managerii locali prea puţin investesc pe segmentul de marketing şi promovare a mărfurilor, ceea ce este foarte important. Spre exemplu, în România marea majoritate a companiilor alocă pentru promovarea produselor între 5–10% din cifra de afaceri, la noi însă, potrivit unor sondaje pentru aceste măsuri este repartizat între 1–3% max. din cifra de afaceri, asta pe de o parte. Pe de altă parte, dacă întreprinderile moldoveneşti şi pe viitor nu se vor preocupa de creşterea productivităţii şi calităţii (sarcină care cade direct în activitatea managerilor de întreprinderi şi mai puţin în cea a structurilor de stat), ele se vor confrunta cu probleme serioase.

Creşterea productivităţii şi calităţii trebuie sa fie una dintre priorităţile strategice ale Moldovei în perioada imediat următoare pentru ca atunci cînd se va merge la negocieri cu Occidentul cu privire la acordarea unui sistem comercial mai avantajos decît cel existent, oficialii de la Chişinău vor trebui să aibă exemple concrete. Deoarece, incompatibilitatea standardelor de calitate, de certificare, standardizare şi conformitate cu cele din ţările UE, sînt bariere ce îngreunează mai mult sau mai puţin pătrunderea mărfurilor moldoveneşti pe pieţele din Occident.

Arhiva

2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet